Astăzi blogul meu împlinește un anișor! Părerea ta sinceră contează mult iar fidelitatea ta este răsplătită. Detalii în articol.

A trecut un an de când am  creat blogul și nu îmi vine să cred cât de repede a trecut timpul. Sunt conștientă că niciodată nu va fi destul ceea ce voi scrie pe blog, însă știu că toate au un început, am răbdare și, mai ales, voință să învăț de la cei mai buni.

Fie că ai fost alături de mine de la început, te-ai alăturat pe parcurs, sau te-ai abonat de curând, eu îți mulțumesc pentru că:

  • ai citit articolele pe care le-am scris;
  • mi-ai oferit din timpul și atenția ta;
  • mi-ai atras atenția unde trebuia să corectez sau să mai adaug ceva;
  • mi-ai dat like și share la articole;
  • m-ai motivat să mă documentez mai bine și să scriu articole mai folositoare pentru tine;
  • ai fost deschis și mi-ai explicat ce am făcut bine și unde trebuie să mai insist.

Drept mulțumire și apreciere pentru efortul tău ți-am pregătit o carte despre un domeniu destul de apreciat în zilele noastre.

  1. Social Media – PR12647350_1266545503361318_6922858193495207037_n

 

Concluzii după un an de scris pe blog:

În data de 4 noiembrie 2015 m-am hotărât să scriu după multe săptămâni de gândire deoarece nu mă puteam hotărî despre ce puteam să scriu la vremea aceea. Până în momentul de față nu pot spune că mă voi axa doar pe un singur domeniu pentru că încă nu îmi doresc acest lucru. Îmi plac foarte multe ramuri și nu-mi doresc să le dau uitării pe celelalte doar pentru a mă axa doar pe un singur subiect. Nu, nu sunt pregătită acum și nici nu-mi doresc asta. Acum nu. Tot ce îmi doresc este ca tu, cititorule, să îmi spui cum ți s-a părut până acum activitatea mea pe blog, cum ți s-au părut articolele, exprimarea, subiectele etc. Întotdeauna am fost un om deschis cu ceilalți și asta aștept de la orice persoană – deschidere, seriozitate și sinceritate. Încă din cele mai vechi timpuri mi-a plăcut să scriu și am început prin scrisori de câteva rânduri care acopereau 2-3 coli de A4. Îmi plăcea extrem de mult să aștern pe hârtie cu stiloul tot ce făceam în viața mea, ce prieteni aveam, cu ce mă jucam, ce note luam la școală, unde mai mergeam prin țară cu dansurile, ce concursuri de handbal aveam etc. Era un sentiment extraordinat…am scris până la 17 ani. Îți imaginezi că au apărut rețelele sociale și am început să-i scriu direct acolo persoanei mele dragi și am regretat oarecum pentru că nu era totuna. După ani și ani m-am hotârât să deschid blogul și să scriu orice îmi vine prin minte, orice citesc și învăț ceva. Îmi place tot ceea ce fac pentru că îmi aduce satisfacția lucrului bine făcut, iar dacă nu este bine făcut îmi dau tot interesul să iasă cum trebuie. Lunile au trecut destul de repede și am realizat că a scrie este foarte interesant, îți ține mintea în mișcare, nu stagnezi, să zicem că ai anumite perioade când dispoziția nu te ajută să scrii, dar lași ziua deoparte, te relaxezi și treci mai departe. 

La început nu am avut de unde să știu ce vor aprecia cititorii sau ce le va fi de folos de pe blog. De mai multe ori mi s-a întâmplat ca articolele pe care eu le-am îndrăgit cel mai mult să fie cel mai slab primite. Dar un articol publicat, chiar dacă e incomplet, cântărește mai greu decât un articol scris perfect, ținut “la sertar” timp de mai multe săptămâni. 

Sunt fericită că pagina mea a fost vizitată din diverse colțuri ale lumii și, totodată, am primit aprecieri care m-au motivat să continui ce am început. 

Countries.JPG

Aici se vede destul de bine parcursul meu începând cu anul 2015 până în prezent.

capture4

Așadar, te invit în continuare să citești articolele publicate de mine și, dacă ai anumite subiecte de interes pe care vrei să le împărtășești feel free to share.

thank-you

Încă o dată, mulțumesc pentru că sunteți alături de mine!

capture2

Și, în cele din urmă, vă dau ocazia de a câștiga această carte.

Pentru a intra în concurs, trebuie sa dați like paginii Raluca Mihalcea Blog și share (public) acestui post. Data limita de participare este luni, 07.11.2016. Câștigătorul va fi anunțat în ziua următoare, în urma extragerii la sorți făcută cu ajutorul random.org. Procesul de extragere va fi înregistrat pentru a nu exista discuții ulterioare. Vor fi eligibili pentru extragere doar cei care, pana la data de 07.11.2016 inclusiv, au dat like paginii și share  acestei postări, fără a fi șterse ulterior.

Mult succes! 

UPDATE: Fericita câștigătoare a acestui concurs este Daniela Lungu. Felicitări și lectură plăcută pentru când veți primi cartea! 

Nu vă pierdeți speranța, români de pretutindeni! Acasă este casa voastră!

goodbye-for-now

Viața este grea, oameni buni, mai ales când ești nevoit să pleci de acasă, din propriul confort, într-o altă țară, departe de familie, de prieteni, de locurile dragi. Nu este o situație roz, ci o situație arhi-cunoscută în România, faptul că nu avem posibilități prea mari să muncim, să ne dezvoltăm și să nu ducem grija zilei de mâine. E adevărat, este studiat și dovedit faptul că unul din cinci români este sărac și când spun sărac, spun la modul autentic. Aceasta reprezintă viața grea pe care românii o trăiesc zi de zi și să nu-mi spuneți că nu am dreptate, pentru că am exemple cu miile. Eu sunt dezamăgită că nu pot face nimic în acest sens și nu sunt genul acela de persoană care spune: cei de sus sunt cei mai importanți, noi, cei din clasa de mijloc sau de jos, nu avem nicio influență. Chiar aș face ceva, dar nu toată lumea are deschiderea aceasta și este greu de unul singur. 

Astăzi vă scriu despre românii din străinătate deoarece sunt sărbătorile, iar ei, sunt la mii de kilometri distanță de casă, muncesc, plâng, suferă și dorința lor cea mai mare este să aibă o situație financiară decentă, astfel încât să se întoarcă acasă cât mai repede. Este extraordinar de greu să vezi un copil plângând din cauza faptului că nu este lângă părinții lui de sărbători, dar se bucură săracul, când ei vin acasă cu multe jucării. Toată fericirea durează doar cât stau părinții acasă, apoi…se așterne tristețea, liniștea. 

Până și președintele Iohannis a avut o reacție la această problemă:

Nașterea Domnului este sărbătoarea pe care cu toții o așteptăm cu bucurie pentru a fi împreună cu familia. Cu atât mai mult, în acest momente suntem datori să ni-i amintim pe cei neajutorați, pe cei singuri. Un gând special se îndreaptă către voi, românii plecați la muncă în străinătate, care vă petreceți sfintele sărbători departe de casă. Sunt copii care de Crăciun nu stau la masă cu părinții, sunt părinți care simt și mai dureros acum dorul de familia din țară. 
Sunt încrezător că situația României va continua să se îmbunătățească de la an la an, iar cei care sunt obligați să vă câștigați existența peste hotare, veți putea reveni acasă. Crăciun fericit tuturor! 

[sursa: ziare.com]

Mi se pare foarte normal ca reacția să se îndrepte către acești minunați români care fac numeroase sacrificii pentru familiile lor, dar oare situația României chiar se va îmbunătăți de la an la an? Mi-ar plăcea să cred asta, îmi doresc să cred asta, dar mai bine să nu fiu cârcotașă, ci optimistă doar pentru cei dragi. 

Am pentru voi câteva mesaje de la o parte din copiii care nu primesc alinarea părinților mai ales acum de sărbători: 

Dragă Mamă, eu te iubesc şi te rog să nu mă uiţi, chiar dacă eşti departe de mine (…). Eu merg la şcoală şi îmi amintesc cum ar fi să am o mamă ca şi alţi copii. Greu este când copilul de părinţi este departe. Mariana

Dragă tată, au trecut aproape patru ani de când nu ne-am mai văzut. Dar am o poză cu dumneavoastră şi mă uit la ea şi încep să plâng. Am crescut foarte mult de când ai plecat. Dar când o să ne vedem o să ne bucurăm foarte mult. (…) Cu învăţătura merg greu, dar încep să învăţ puţin mai bine, ca să trec în clasa a IV-a. Oriana

Dragii mei părinţi, să ştiţi că eu sunt foarte cuminte, dacă nu mă credeţi puteţi să o întrebaţi pe bunica. Eu vă iubesc foarte mult. Bunica vrea să veniţi acasă cât mai repede pentru că ea nu mai face faţă cu noi trei, cu mine, cu Amira şi cu Danut, să ştiţi că şi ei vă iubesc foarte mult. Cu drag, fiul vostru iubit, Alin.

Cel mai greu îmi este seara când nici eu, nici fratele meu nu putem adormi fără voi. Câteodată iau cartea cu poveşti şi mai citesc ceva, dar nu pot că încep să plâng şi atunci se porneşte şi fratele meu, aşa că mă abţin. Îţi mulţumesc pentru pachet. Să ştii că în grădină am făcut un strat pentru tine şi unul pentru tata. Vă aşteptăm cu mult dor şi nerăbdare, Carmen. 

[sursa: causes.com]

Aceste mesaje reprezintă dovada vie a faptului că toți copiii care trec prin această situație, suferă, dragii de ei, dar nu au încotro. Într-adevăr, își alină dorul cu prietenii lor, afară, cu jucăriile, dar oare poate vreodată cineva sau ceva să înlocuiască vorba dulce a mamei și puterea tatălui care te ajută cu tot ce ai nevoie când afară copiii sunt răi cu tine? NU!

Părinții sunt cele mai importante ființe de pe Pământ și trebuie să îi apreciem pentru orice fac pentru noi!

Salvează viața copilului tău! O campanie de informare cu un puternic impact emoțional.

amend_children_1.jpgAstăzi am avut șansa de a vedea o reclamă corect realizată, care mi-a atras atenția și m-a determinat să meditez asupra acțiunilor mele din copilărie, cât și asupra celor care sunt mai defavorizați și nu-și permit o viață decentă care să le asigure siguranță. Această campanie mi-a plăcut la nebunie, nu datorită creativității autorului, ci asupra obiectivității și familiarității de care dă dovadă. Este un mesaj care se adresează tuturor oamenilor, deoarece acesta ne vizează zi de zi, ne motivează să fim precauți și să învățăm copiii de lângă noi cele mai importante reguli pentru a supraviețui într-o astfel de lume haotică. 

Această modalitate de a evidenția greutățile copiilor fără resurse financiare, fără posibilitățile părinților de a-i ajuta, m-a emoționat și m-a făcut să mă gândesc toată ziua la ei. Aceasta este lumea în care trăim, în care trebuie să învățăm să supraviețuim, să ne ajutăm apropiații etc. Această campanie mi-a trezit interesul foarte mult deoarece are un impact destul de mare asupra publicului iar acesta este un lucru bun deoarece ne face să conștientizăm cât de importantă este viața, în general, și viața copiilor care își doresc să crească deștepți, să învețe, să meargă la școală, dar, din cauza condițiilor externe, dorința lor sfârșește în mijlocul șoselei. 

kid_1

Un scurt rezumat direct de la sursă: 

#SaveKidsLives is the worldwide and official campaign coordinated by the UN Global Road Safety Collaboration. It was launched during the Third United Nations Global Road Safety Week and is now calling for Governments worldwide to commit to take action at the Global High Level Conference on Road Safety in Brasilia (17-19 November 2015). The campaign is led by children and calls for urgent action to save lives on the roads around the world.

It does so by: 

  • highlighting the plight of children and the vulnerable on the roads;
  • generating worldwide action to better ensure our safety on the roads, starting with children;
  • calling for strong commitments save lives on the roads in the post-2015 development agenda.

The campaign operates on the principles of the Decade of Action for Road Safety 2011-2020 and is managed by a broad coalition of members from the United Nations Road Safety Collaboration.

[Sursa: savekidslives2015.org]

Chiar dacă această campanie nu este prezentă și în Românica noastră, eu cred că știm ce avem de făcut. Educarea copilului și oferirea informațiilor pertinente reprezintă soluția. Generația aceasta de copii este deșteaptă, învață repede aceste lucruri, le află și la televizor, prin intermediul desenelor animate, dar noi trebuie de fiecare dată să îi atenționăm. Eu nu pot trece cu vedere ilegalitățile din România și cred că acesta este motivul pentru care sunt pro SaveKidsLives campaign. Susțin această inițiativă și vreau s-o dau mai departe către oamenii care pot face ceva în acest sens. Sunt puternic dezamăgită când aflu că un copil este bolnav, dar să știu că a murit din cauza unui accident…mi se pare exagerat de multă durere.

Dacă viața ta contează, să crezi faptul că și cel de lângă tine are dreptul la ea. Ajută-l să trăiască, să se bucure de experiențe și să învețe, la rândul lui, ce înseamnă viața și care este importanța ei.

SaveKidsLives – best idea for Romanian future. Keep it real in your mind. 

Copilăria de ieri, generația de azi

jucarie-copil

Mă întreb ce a fost copilăria odinioară, raportându-mă la cea actuală. Părerea mea este că pe vremea când eram mic copil știam că nu există temeri, lipsuri, regrete, supărări etc. Exista poate egoism, mici certuri cu prietenii și câteva lacrimi de crocodil, în rest, nimic grav. 

Ce este la ora actuală copilăria?

Îmi plac copiii, îmi place să le observ fiecare mișcare, fiecare gest, fiecare zâmbet sau scrâșnet de dinți. Fiecare trăsătură a feței spune ceva, iar     într-un final reprezintă sinceritatea lui. Totul este armonizat, minunat și te cutremură genunchii când auzi cuvintele sincere ale unui copilaș care așteaptă cu drag sărbătorile de iarnă. Ei cred în ele, în Moș Crăciun, în atmosfera caldă din casă, alături de părinții noștri dragi și buni.

lollipop_sinteticEi simt fiecare gest pe care noi îl facem, fiecare supărare prin care trecem, fiecare durere pe care o îndurăm zilnic. Și până la urmă de ce au nevoie copiii?

Au nevoie de implicarea părinților în toate ariile de dezvoltare pentru copilul lor, au nevoie de sinceritatea lor, de interesul lor, de explicațiile primordiale pe care trebuie să le primească orice copil  în bagajul de cunoștințe. Este imperios necesar ca toți copiii să cunoască toate detaliile despre ei înșiși, să fie informați despre subiectele din fiecare etapă a vieții lor, cât și să primească toată dragostea necondiționată din partea familiei. 

Când te gândești că unii copii sunt mai deștepți ca părinții lor, te înclini și faci o rugăciune. Nu mă crezi? Am întâlnit mame de tot felul de vârste, în special minore, care erau atât de nepăsătoare și plictisite de viață. Știu că le este greu, dar nu le judec sub nicio formă. Mă deranjează că nu fac ceva cu viața lor, grea fiind. 

Toți copiii sunt frumoși, dar se întrec unii pe alții cu ghidușiile lor și atât de mult mă emoționează când le văd bucuria din ochi. Sunt minunați!

acadea-parenting-710x434Nu e ușor să crești un copil, dar satisfacția cea mai mare este că atunci când va crește, te va numi mamă, îți va mulțumi, te va sprijini la greu și te va susține în caz de nevoie. Copiii sunt foarte inimoși, implicați și devotați. Sunt sinceri și triști când și tu emani aceeași emoție. Ei simt orice și încearcă să te aline. Nu ai cum să le reziști, ei sunt prea buni, prea sincer să nu le accepți mângâierea. 

Copilul are mereu nevoie de atenție din partea părinților, are nevoie de cienva cu care să discute, să se exprime și să interacționeze. Nu-ți lăsa copilul în casă pe tabletă pentru că riști să îi ruinezi viața personală, socială, profesională sau de orice tip. Ai grijă ca în fiecare etapă din viața lui, să primească toată atenția de care are nevoie, să îl integrezi în colectiv, să îl înscrii la tot felul de activități cu scopul de a se dezvolta. 

Dacă ai timpul necesar pentru copilul tău, în momentul în care va crește și îl vei auzi cum vorbește, cum se exprimă și cum interacționează cu oamenii, vei zâmbi în sinea ta și vei fi cel mai fericit om de pe pământ. 

Constantin Brâncuși spunea: „atunci când încetăm să mai fim copii suntem deja morţi” . De aici se pot desprinde tot felul de învățături. 

  • A trăi bucuria momentului prezent
  • A fi plin de curiozitate
  • A trăi în inimă
  • A iubi necondiţionat
  • A iubi jocul şi a te juca iubind
  • A fi fericit fără motiv
  • A fi mulţumit şi recunoscător [sursa: yogaesoteric]

Ai grijă de copilul tău, așa cum părinții tăi au avut grijă de tine. 

Îmbracă-l decent.

Educă-l cu minte.

Învață-l cum să aleagă lucrurile bune în defavoarea celor mai puțin bune.

Iubește-l și ascultă-l.

E tot ce contează. 

Un copil poate oricând să-l înveţe pe un adult trei lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce-şi doreşte.” Paulo Coelho

childhood-nowadays_c_1147396

Copilăria e precum o carte veche: îţi aminteşti mereu de ea deşi uneori uiţi unde ai ascuns-o, o porţi în minte cu mândrie şi nu uiţi să menţionezi pasaje din ea atunci când este cazul, o iubeşti şi ai vrea să o porţi cu tine peste tot. Şi-acum întreb, unde eşti tu copilărie?

Oare şi ţie îţi este dor de mine?

De ce am uitat să fim copii?

Ce este viața oameni buni?

Un mod de a trăi/iubi/gândi/munci? Tot ce pot spune este faptul că viața trece foarte repede pe lângă noi, iar noi nu apreciem momentele frumoase care sunt lângă noi. Am devenit din ce în ce mai reci, egoiști, suspicioși, dezamăgiți și supărați pe tot ce ne înconjoară. Oare este bine? Aspirațiile noastre au rămas pe măsuța bunicii de lângă sobă, iar acum tot ce ne interesează sunt banii, poziția socială. Ne-am pierdut inocența, interesul pentru jocuri, pentru momentele de fericire alături de cei dragi, ne-am pierdut curajul de a merge mai departe.

Am uitat de copilărie. Oare ce-ar fi fost copilăria noastră fără păpuși, fără corturi făcute în fața blocului, fără pâinea caldă pe vatră cumpărată direct de la fabrică și mâncată cu prietenii în fața blocului? Ce ar fi fost dacă nu jucam toate jocurile pline de veselie și voie bună?  Ce ne făceam oare fără de-a v-ați ascunselea, gali-gali-stop, baba oarba, șotron? 

jocurile_copilariei

Sincer mă uit în jurul meu și constat că nu mai sunt aceleași vremuri. Atunci nu știam ce înseamnă un calculator adevărat, decât cel de mână cu ajutorul căruia mă prefăceam că sunt vânzatoare și dădeam rest frunze, nu aveam bani. Mergeam la școala cu 1 leu în fiecare zi și îmi cumpăram biscuiți picnic și poate o eugenie, dar rar. Sau când mergeam la fabrica de confecții să mă rog de doamne să îmi dea materiale să le fac haine păpușilor.

fuste-lilutesa.jpg

A fost riscant, deoarece trebuia să sar un gard destul de înalt, să trec de niște câini și să-mi înfrunt rușinea de a le cere materiale. Dar și când veneam acasă cu plasa plină, o rugam pe mama să-mi dea ac și ață și să vezi atunci, de dimineață până seara eu le făceam haine păpușilor, în vacanța de vară. Și nu aveam Barbie, pentru că era un mare lux dacă aveai așa ceva, aveam doar Cindy și chiar mă mulțumeam cu ea. Acum…păpușile sunt pe tabletă, le machezi, le faci unghiile, le schimbi părul, hainele. Prea ușor pentru zilele noastre. Am devenit prea comozi. 

lapte-gros

Oare când ne vom spune nu mă mai joc cu tine, pleacă de aici, iar peste 5 minute ne vom întoarce fără pic de orgoliu și ne vom împăca,zâmbindu-ne de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat?

Oare când vom realiza că fericirea, liniștea sufletească și zâmbetele oamenilor sunt mult mai importante decât orgoliul de a demonstra cu orice preț cine a avut dreptate?

12282908_1221148987900970_170155987_n

Tot ce pot spune este că atunci aveam timp pentru toate: pentru familie, pentru prieteni, pentru mine, pentru credință, pentru școală, pentru bunici. Acum toți ne plângem că nu avem timp. Exact ce scria Marin Preda la începutul primului volum din Moromeții: timpul avea nesfărșită răbdare cu oamenii,  însă la final timpul nu mai avea răbdare cu oamenii.  Mi-a plăcut toată copilăria. Nu regret nimic.

A fost minunat să stau în patul bunicilor, de lângă sobă, să le ascult poveștile de viață, să-i ascult bunicului întâmplările de când era veteran de război, să mă joc cu găinile, să mă dau în leagăn, să merg la grădină să adun flori pentru mama și nu numai. Am adorat momentele alea, au fost de nedescris. Acum trăim într-un mod aparte, matur, însă și generațiile următoare au dreptul la o copilările reală, nu crezi? 

Această prezentare necesită JavaScript.

Lăsați copilul din voi să existe până la sfârșitul călătoriei, hrăniți-l cu visuri și bucurii, lăsați-l să râdă, să se joace și să facă ce îi place. Si cel mai important… lăsați-l să se împrietenească cu alți copii, nu-i furați farmecul vieții ademenindu-l cu o viață virtuală plină de touch screen-uri și lipsită de cuvinte. Nu-l lăsați să ajungă un sclav al acestei societăți.

childhood-banner@2x.jpg

Pe data viitoare.