Dragi HR-iști, culegem ce am semănat

Nu cred că există vreo zi în care să nu aud sau să citesc pe internet despre acei candidați care au participat la interviuri și nu au primit niciun răspuns, nici măcar unul negativ. Nimic. Personal consider că această problemă s-a generalizat extrem de mult astfel încât aproape toate companiile sunt considerate neserioase din acest punct de vedere. Oare ce se va întâmpla peste câțiva ani? Oare se va remedia această problema? Sau va fi chiar mai rău?

Din păcate, granițele etice ale acestei profesii nu sunt respectate, unii recrutori profită de statutul lor de „ajutoare” iar domeniul începe să-și schimbe direcția. De fapt, nu este chiar așa. Un recrutor trebuie să știe care sunt limitele pe care nu trebuie să le depășească, să respecte principiile etice și să-și respecte cuvântul dat. 

Un blogger foarte realist spune:

Motivele pentru care se întâmplă asta:

– nu avem competențe și abilități pentru profesia de recrutor, nu suntem pregătiți pentru a face față provocărilor zilnice, care nu sunt deloc puține și nici simple;

– nu credem în respect, bun simț, etică, parteneriat cu candidații care ne vin la interviu;

– nu reușim să vedem dincolo de profilul jobului pentru care avem de recrutat și nici nu ne interesează mai multe detalii sau informații care ar putea ajuta candidatul să-și contureze o opinie cât mai corectă asupra viitorului potențial angajator;

– tratăm candidații de pe o poziție de putere, știind că depind în mare măsură de noi pentru a merge mai departe;

– suntem subiectivi și luăm decizii în funcție de criterii personale și nu profesionale;

– nu ne pregătim pentru interviurile pe care le susținem, luând în considerare diversitatea de poziții, tipicul ficăreia și diferențele dintre candidați;

– nu învățăm din greșeli (pe care ori nu le recunoaștem, ori nu ni le asumăm), nu ne documentăm, nu suntem la curent cu tendințele în recrutare, nu ne cunoaștem angajatorul;

– și nu în ultimul rând de cele mai multe ori, de multe prea multe ori nu oferim niciun feedback candidaților – nu mai răspundem la mail-uri, la mesaje, la telefon, nu ne interesează să păstrăm relația cu un om de care ulterior poate ne mai lovim și de care poate vom mai avea nevoie, nu ne interesează că veștile despre noi, ca reprezentanți ai unei profesii, în primul rând, și pe urmă ai unor companii, circulă în piață, nu ne asumăm responsabilitatea transmiterii unui feedback negativ și a motivelor pentru acesta, nu dăm explicații candidaților pentru ca aceștia să înțeleagă ce să îmbunătățească pe viitor.

Acestea sunt motivele enumerate de Corina Neagu, un blogger care spune lucruri foarte adevărate și care, bineînțeles, se potrivesc anumitor persoane. 

Și eu am participat la o serie de interviuri și îmi amintesc de o companie germană care m-a chemat la interviu, totul a decurs foarte bine, însă a trecut un an și nu am mai primit niciun răspuns… Așadar, dragi recrutori, noi trebuie să fim un exemplu pentru toți candidații care vin la interviu și care au așteptarea să li se ofere cele mai simple informații și, într-un final, un răspuns, indiferent de natura acestuia. 

Concluzia: avem nevoie unii de alții. Avem un interes comun: noi, recrutorii, să ne găsim oamenii, ei, candidații, să găsească un loc de muncă. Ce e așa de greu de înțeles că indiferent de ce parte a baricadei ne aflăm trebuie să construim și nu să distrugem?

feedback.jpg

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s