Copilăria de ieri, generația de azi

jucarie-copil

Mă întreb ce a fost copilăria odinioară, raportându-mă la cea actuală. Părerea mea este că pe vremea când eram mic copil știam că nu există temeri, lipsuri, regrete, supărări etc. Exista poate egoism, mici certuri cu prietenii și câteva lacrimi de crocodil, în rest, nimic grav. 

Ce este la ora actuală copilăria?

Îmi plac copiii, îmi place să le observ fiecare mișcare, fiecare gest, fiecare zâmbet sau scrâșnet de dinți. Fiecare trăsătură a feței spune ceva, iar     într-un final reprezintă sinceritatea lui. Totul este armonizat, minunat și te cutremură genunchii când auzi cuvintele sincere ale unui copilaș care așteaptă cu drag sărbătorile de iarnă. Ei cred în ele, în Moș Crăciun, în atmosfera caldă din casă, alături de părinții noștri dragi și buni.

lollipop_sinteticEi simt fiecare gest pe care noi îl facem, fiecare supărare prin care trecem, fiecare durere pe care o îndurăm zilnic. Și până la urmă de ce au nevoie copiii?

Au nevoie de implicarea părinților în toate ariile de dezvoltare pentru copilul lor, au nevoie de sinceritatea lor, de interesul lor, de explicațiile primordiale pe care trebuie să le primească orice copil  în bagajul de cunoștințe. Este imperios necesar ca toți copiii să cunoască toate detaliile despre ei înșiși, să fie informați despre subiectele din fiecare etapă a vieții lor, cât și să primească toată dragostea necondiționată din partea familiei. 

Când te gândești că unii copii sunt mai deștepți ca părinții lor, te înclini și faci o rugăciune. Nu mă crezi? Am întâlnit mame de tot felul de vârste, în special minore, care erau atât de nepăsătoare și plictisite de viață. Știu că le este greu, dar nu le judec sub nicio formă. Mă deranjează că nu fac ceva cu viața lor, grea fiind. 

Toți copiii sunt frumoși, dar se întrec unii pe alții cu ghidușiile lor și atât de mult mă emoționează când le văd bucuria din ochi. Sunt minunați!

acadea-parenting-710x434Nu e ușor să crești un copil, dar satisfacția cea mai mare este că atunci când va crește, te va numi mamă, îți va mulțumi, te va sprijini la greu și te va susține în caz de nevoie. Copiii sunt foarte inimoși, implicați și devotați. Sunt sinceri și triști când și tu emani aceeași emoție. Ei simt orice și încearcă să te aline. Nu ai cum să le reziști, ei sunt prea buni, prea sincer să nu le accepți mângâierea. 

Copilul are mereu nevoie de atenție din partea părinților, are nevoie de cienva cu care să discute, să se exprime și să interacționeze. Nu-ți lăsa copilul în casă pe tabletă pentru că riști să îi ruinezi viața personală, socială, profesională sau de orice tip. Ai grijă ca în fiecare etapă din viața lui, să primească toată atenția de care are nevoie, să îl integrezi în colectiv, să îl înscrii la tot felul de activități cu scopul de a se dezvolta. 

Dacă ai timpul necesar pentru copilul tău, în momentul în care va crește și îl vei auzi cum vorbește, cum se exprimă și cum interacționează cu oamenii, vei zâmbi în sinea ta și vei fi cel mai fericit om de pe pământ. 

Constantin Brâncuși spunea: „atunci când încetăm să mai fim copii suntem deja morţi” . De aici se pot desprinde tot felul de învățături. 

  • A trăi bucuria momentului prezent
  • A fi plin de curiozitate
  • A trăi în inimă
  • A iubi necondiţionat
  • A iubi jocul şi a te juca iubind
  • A fi fericit fără motiv
  • A fi mulţumit şi recunoscător [sursa: yogaesoteric]

Ai grijă de copilul tău, așa cum părinții tăi au avut grijă de tine. 

Îmbracă-l decent.

Educă-l cu minte.

Învață-l cum să aleagă lucrurile bune în defavoarea celor mai puțin bune.

Iubește-l și ascultă-l.

E tot ce contează. 

Un copil poate oricând să-l înveţe pe un adult trei lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce-şi doreşte.” Paulo Coelho

childhood-nowadays_c_1147396

Copilăria e precum o carte veche: îţi aminteşti mereu de ea deşi uneori uiţi unde ai ascuns-o, o porţi în minte cu mândrie şi nu uiţi să menţionezi pasaje din ea atunci când este cazul, o iubeşti şi ai vrea să o porţi cu tine peste tot. Şi-acum întreb, unde eşti tu copilărie?

Oare şi ţie îţi este dor de mine?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s