Astăzi am  întâlnit-o pe Ana-Maria. Un copil atât de frumos care mi-a captat atenția într-o clipită. Ea are patru ani,  este la grădiniță și are un frățior. Este foarte dulce, vorbește frumos, te privește în ochi, zâmbește uneori și gesticulează într-un mod aparte. Chiar mi-a făcut plăcere să îi stau alături câteva minute. Îmi place să vorbesc cu asemenea copii. Așa că m-am așezat lângă ea ca să aflu ce a pățit. Era foarte tristă. Copiii au plecat de lângă ea pentru că spuneau că nu știe să numere. Era foarte abătută și stătea ascunsă. La un moment-dat i-am spus că este micuță și deșteaptă și poate a greșit pentru câteva secunde, dar chiar merita să aibă cu cine să se joace. Lăsând discuția la o parte, a început să îmi povestească ce a făcut la grădiniță, lucru manual, cu ață și mărgele. Era foarte entuziasmată și a început să imi zâmbească mai mult. Apoi au venit fetele și au chemat-o la joacă. Era foarte fericită. Și eu la fel. 

Poți învăța multe datorită unui copil, așa că, ori de câte ori dai greș, ridică-te și axează-te pe lucrurile care te fac fericit.

Noapte bună, oameni frumoși.